Eșecul unei generații

romania
Naționala / foto: Cancan

România părăsește EURO 2016 cu un punct. Jenant. Și cel mai tare mă doare că de la început s-a sperat într-un egal cu Elveția, o înfrângere cu Franța și o victorie cu Albania. Mentalitate de mediocrii pierzători. Concluzia care se justifică e că ”asta a fost valoarea noastră” cum ar spune Ciprian Tătărușanu. Totuși Anghel Iordănescu a declarat: ”Chiar nu ne reproșăm nimic! Nu e o seară atât de neagră pe cât o vedeți dumneavoastră” Oamenii ăștia chiar sunt de pe altă planetă. Ar trebui toți, dar absolut toți, să plece acasă. Ce e clar e că ăsta e sfârșitul lui Iordănescu la echipa națională. 

Îți recomand un articol din Republica, pe aceeași temă. Un scurt dar tăios și corect material scris de Florin Negruțiu.

Puterea obisnuintei. Faza pe telefoane

Lucrez in telecom de ceva timp, am folosit destul multe gadget-uri in ultimul timp si, recunosc, sunt addicted dupa smartphone. Insa ceea ce am observat e ca pentru mine un downgrade e intotdeauna o problema generatoare de crize de nervi.

Pana acum cateva zile foloseam un HTC One. Nu exista destule cuvinte in DEX ca sa explic nivelul de frustrare la care am ajuns dupa ce, dintr-o imprejurare ciudata, acum am ajuns sa folosesc HTC Desire 300. Functii cu care ma obisnuisem si acest model, fiind mai vechi, nu le are, modul lent in care incarca paginile, ecranul mai mic si cu rezolutie mult mai mica si, mai ales, raspunsul touch-screen-ului (care te scoate din minti cand scrii un text). Toate astea nu existau la „vechiul” meu smartphone. Acum m-am ales cu un stres in plus. Nu era de ajuns cel de la serviciu…

Echipa nationala (de fotbal) nu are stofa de invingator

La primul meu job intr-o banca, in prima zi, un coleg m-a intrebat: „De ce crezi ca ai nevoie ca sa reusesti in cariera asta ?” Eu am raspuns „de o oferta buna care sa se vanda usor”. Evident raspunsul era stupid. Raspunsul era „atitudine”. Si nu oricare. Una de om de succes. Nu faci cariera intr-un domeniu daca nu esti perceput ca un model, o instanta in domeniu.
La echipa nationala de fotbal in primul rand problema e la antrenor. Eu nu il consider pe Piturca capabil pentru job-ul asta. Jucatorii sunt capabili, asta e clar, altfel nu ar fi performat la echipele de club. Pentru ca de platit, sunt platiti bine. Problema e alta.
Noi avem nevoie de un manager, nu de un antrenor. Avem nevoie de un om care sa inspire, sa fie un model de urmat si sa motiveze.

Ma inclin in fata lui Andi Moisescu

Andi este unul dintre singurii oameni de televiziune care a reusit sa aiba priza la public, fara sa fie comercial sau siropos. Este autentic. Realizeaza de multi ani Apropo TV si pentru mine este singura voce din juriul Romanii au Talent pe care o ascult cu placere si in ideile careia ma regasesc.
Andi Moisescu are si o familie frumoasa (mai ales sotia lui) si reprezinta oricand o reala placere sa il ascult si pe radio.

Sistemul medical romanesc e la pamant. Dar se poate si mai rau ?

Astazi am petrecut mai bine de o ora la Unitatea de Primiri Urgente de la Spitalul de Copii din Galati. Baiatul unuia dintre managerii mei avea temperatura mare si parintii lui au intrat rapid in panica. E si firesc. Pe de o parte pentru ca asa fac parintii, dar si pentru ca ei sunt bulgari si nu stiu deloc limba romana.
Si chiar atunci cand ma simteam cel mai jenat pentru fatada care statea sa cada peste noi si pentru timpul lung de asteptare, mi s-a spus:

“La noi in Bulgaria esti tratat urat cu adevarat, nu ca la voi. In primul rand daca suni la numarul de urgenta, ambulanta nu vine la domiciliu. Nu au fonduri. In spital ti se vorbeste… sub orice critica, chiar si dand spaga. E o jungla acolo. In Romania macar medicul vorbeste frumos cu pacientii.”