Despre feminismul slinos

Mișcarea feministă a apărut firav în secolul 18 și a explodat în secolul 20. Pentru că civilizația a evoluat și echitatea era firesc să își facă simțită prezența. Și mi se pare unul dintre cei mai importanți pași făcuți de societatea umană în istorie.

Dar a apărut un efect pervers al fenomenului. Cel al exacerbării feminismului. Citeam de curând un articol nociv și m-am decis să scriu acest articol. Pentru că deja mă irită subiectul. În mod normal mi-ar fi jenă să vă recomand să citiți un astfel de articol, dar citiți-l, păstrați-vă calmul și cel mai probabil îmi veți da dreptate.

Se dă următoarea situație: Soția intră în concediu de creștere a copilului și soțul continuă să lucreze. El pleacă dimineață de acasă când bebelușul doarme și se întoarce după ora 19, lucrând într-o multinațională care „mulge” angajații de aproape toată energia. Mai are timp doar să fie prezent la băița copilului de final de zi. Eventual își spală vasele în care a mâncat și după un duș adoarme frânt. Pentru că ăsta e un preț pe care îl plătești când îți construiești o carieră.

Autoarea articolului pleacă probabil de la premisa că ambii părinți au la fel de mult timp disponibil, posibil trăiesc din ajutor social și stau amândoi acasă. Pentru că altfel nu îmi explic cum ar putea să facă amândoi toate lucrurile, în egală măsură.

Duduia își motivează logica aberantă prin faptul că amândoi părinții au participat la concepție…Foarte inteligent, n-am ce zice.

Ideea asta fixă ca cei doi părinți să depună efort în egală măsură se amplifică, autoarea scrie boldat (și parcă o simt că îmi strigă în ureche) ca recomandare pentru tați: „Nu fiți doar tați ocazionali!”. 

Păi ok. Dă-l în mă-sa de serviciu! Stau acasă și creștem amândoi copilul cot la cot. Iar bebelușului, neavând bani de scutece, o să-i dau o porție de feminism. 

Dacă ești sau nu de acord cu mine te rog comentează mai jos.