O mică diferență între supermarketurile românești și cele din vest

În afara diferenței de calitate a produselor sub același brand, pe care deja nimeni nu o mai neagă, mai există una. Și este o situație pe care generația tânără o consideră deranjantă.

Dacă într-un supermarket din Marea Britanie, Țările de Jos sau Franța (ca să nu mai spun China sau Coreea de Sud) ești încurajat să îți folosești smartphone-ul pentru a scana etichetele (mă rog, codurile de bare) și a afla informații nutriționale de exemplu, la noi în țară dacă ai smartphone îndreptat spre un raft deja ai toate șansele să fii bătut pe umăr de un agent de securitate.

Nici nu mai amintesc despre posibilitatea de a plăti cu portofele digitale direct de pe smarthone (servicii oferite de Apple, Google etc.)

Creditul pentru facturi

Nu știu dacă știați, dar există Creditul pentru Facturi, un produs financiar oferit de Credius Romania care oferă clienților exact suma de care au nevoie pentru a-și plăți toate facturile. Acest tip de credit este destinat exclusiv plății facturilor la utilități (gaze, energie electrică și termică, întreținere, telefonie, apă, canal, salubritate etc.) și se aprobă de mai puțin de 60 de minute.

Pentru a putea beneficia de acest credit, clientii trebuie să atașeze la cererea de credit facturile, care trebuie neapărat să fie pe numele lor sau pe adresa acestora de domiciliu.

Mai multe detalii aici.

Cum acorda credite bancile din Statele Unite, comparativ cu cele din Romania

La acordarea unui credit, bancile din Romania se raporteaza doar la istoricul din Biroul de Credit. Si este, fara indoiala, o maniera inapoiata. Pentru ca limiteaza accesul la credite si oamenilor care au un comportament bun de plata, dar care au avut o problema personala la un moment dat (si-au schimbat job-ul, au fost bolnavi grav etc.)
Prin comparatie acordarea unui credit in SUA se face pe baza unui algoritm complex care tine printre altele de recomandari de la locul de munca, dar si de la alte banci sau de modul de plata al contributiilor la stat.
Iar de curand bancile din Statele Unite au comunicat ca vor tine cont si de comportamentul online al clientului. Mai exact de tipologia de prieteni de pe Facebook si de numarul lor.
Si acum comparati modul asta de a gandi si actiona (in sprijinul business-ului, dar si a clientului) cu sistemul de acordare al creditelor in tara noastra. Nu spun ca cel din SUA e perfect. Nici nu cred ca exista asa ceva. Dar noi suntem „bananieri” si la capitolul asta. Iar lucrul asta ti-l comunica chiar si figurile de tovarase care te intampina in majoritatea bancilor.